Scrierile complete ale
Fericitului Ilie văzătorul de
Dumnezeu
şi viaţa sa,
comentate
de către
ucenicul şi fiul său întru Domnul,
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
Voi 7
(al 5-lea caiet manuscriptic)
Teologie pentru azi
Bucureşti
2010'
Al cincilea caiet manuscriptic
(Fragmentarium. Jurnal)
Fiii luminii
[1965]
1 Acest titlu apar pe prima copertă a caietului. Pe coperta de interior nu există nicio
însemnare.
Fericitul Ilie ne-a mărturisit la un moment dat, că după ce a venit din închisoare,
şi-ar fi dorit să formeze şi să conducă un grup de rugăciune şi de studiu, format din
tineri ortodocşi doritori de studiu şi de viaţă mistică, care să se fi numit fiii luminii,
ai luminii dumnezeieşti, adică un grup care să aprofundeze vederea extatică la
nivel teologic dar, în primul rând, experimental.
[înainte de a începe textul propriu-zis al caietului, la prima
filă, am găsit o scrisoare a profesorului Dan Zamfirescu 2 către
Fericitul Ilie, pe care o redăm în continuare.
La expeditor, profesorul Dan Zamfirescu a scris cu stilou de
culoare neagră/tuş:]
Exp. Dan Zamfirescu, 70181, Columb 8, Bucureşti.
[Fericitul Ilie, pe aceeaşi parte a plicului, după ce 1-a primit, a
scris cu pix de culoare roşie:]
Dan Zamfirescu, director-proprietar al editurii Roza
vânturilor.
Editura Roza vânturilor, str. Cristofor Columb, nr. 8,
Bucureşti, sec. 1, cod. 70. 181.
Căsuţa poştală: 22. 502. Cont nr. 407. 22. 151,
Banca Naţională, Sucursala Municipiului Bucureşti,
Editura Roza vânturilor.
W
da
: A se vedea: http://biserica.0rg/WhosWho/DTR/Z/DanZamfiresc11.html.
La destinatar. Domnului Profesor Ilie S. Mocanu,
str. Griviţei, nr. 93, Turnu Măgurele, 0750, Jud.
Teleorman.
[Cu pix de culoare verde de astă dată, Fericitul Ilie a scris:]
Dan Zamfirescu, director-proprietar al Editurii Roza
vânturilor.
Nedie Lemnaru: redactor şef.
Editura Roza Vânturilor, str. Cristofor Columb, nr.
8, cod. 70. 181; căsuţa poştală: 22. 502, Bucureşti, sector
1.
[Scrisoarea a fost trimisă de la] Oficiul Poştal nr. 37 din
Bucureşti, 147. 90. 16 M [şi numerotată de cel care a adus-o ca:]
Ace 755.
fit
Ut X, MoCt^v
H- C- V«A.
yyy
[Scrisoarea profesorului Zamfirescu e una oficială, cu antetul
editurii şi are două pagini, fiind scrisă cu stiloul, cu cerneală tuş:]
Editura Roza Vânturilor
Strada Cristofor Columb, nr. 8
Bucureşti - sectorul 1 ,
Cod 70181
Bucureşti, vineri, 6 iulie 1990
Stimate Domnule Profesor,
am parcurs cu multă emoţie, într-o primă lectură,
volumul Dumneavoastră primit ieri. El are o semnalare
profundă, pe care o regăsim* şi în „Pisania" la volumul de
versuri de la Aiud al lui Crainic: Românul din suferinţă n-a
făcut ură şi speculă* a suferinţei, ci lumină şi poezie.
Vom publica acest volum până la sfârşitul acestui
an. Sper, în septembrie. Nu e nevoie să plătiţi nimic. Vom
scoate 10.000 de exemplare. Câţi preoţi din România nu au
nevoie de ele! Gândiţi -vă la un titlu.
Vă rog să antrenaţi* din nou amintirile din Aiud.
Repere: Crainic, Stăniloae, Voiculescu. Nu aţi întâlnit şi pe
doctor Marin Zamfirescu? A fost unchiul meu, eliberat în
1956, din Aiud*, pentru că în 1948 a avut tentative de
trecere a graniţei.
Tot ce v-a rămas, fragmente, vă rog să mi le
trimiteţi! Dar [mai ales] faceţi efortul de a rescrie toate la
circa 100-150 de pagini. Le punem în acelaşi volum de
poezie, ca să se vadă ce semne* [cuvânt indescifrabil]* are
Turnu*, să se vadă din câtă suferinţă şi din ce întuneric a
ţâşnit lumina.
Vă trimit în cea. 10 zile primele două cărţi ale
editurii noastre.
Cu cele mai bune sentimente
al Dumneavoastră
Dan Zamfirescu,
Directorul Ed. R. Vânturilor 4
3 De aici începe pagina a doua a scrisorii.
4 Dumnezeiescul Ilie a citit scrisoarea cu pixul în mână, de aceea există sublinieri
ale textului cu pix roşu. De aici încolo e textul propriu-zis al celui de al 5-lea caiet
manuscriptic.
EDITURA ROZA VÎNTURILOR
STRADA CRISTOFOR COLUMB Nr. 8
BUCUREŞTI -SECTOR 1
COD 70181
QUCujnI,
«... ,;l-.>^
•\Jf
8
[Pe prima pagină a caietului avem un desen care exprimă, în
mod geometric, un extaz avut de către Părintele nostru şi pe care ni 1-
a explicat de mai multe ori. Deasupra desenului apare anul:] 1964.
[Interpretarea formelor apare în jurul desenului după cum se
vede în imaginea infra:]
[A văzut diverse sfere în acest extaz şi a intuit că e vorba
despre Serafimi, apoi diverse centre care reprezentau persoanele
Sfintei Treimi.]
Serafimii [scrie dumnezeiescul Ilie, sunt] „conţinători ai
lumilor cereşti".
[Din fiecare centrul, care reprezenta Treimea, iradiau noi
lumi, noi universuri spirituale.
Imaginea schematică a extazului însă, fără doar şi poate, nu
poate fi înţeleasă decât de către oameni cu experienţe extatice
copleşitoare, ca şi ale sale.]
[Mi-a mărturisit de mai multe ori şi faptul, că a dorit, la un
moment dat, să facă o piesă de teatru de proporţii, în care să
concentreze întreaga sa viaţă şi experienţă extatică. Insă nu şi-a dus
proiectul până la capăt.
Paginile 2-7 ale caietului de faţă conţin datele acestui
proiect.]
[Cu creionul]: 1975.
Perioada* războiului
Planul virtual
Planul linear
Planul hipervieţii 5
5 Acestea ar fi fost cele 4 mari scene ale dramei pe care dorea să o scrie.
10
Planul real (linear)
1) Din piept de lut
deschidem tronul ! . . .
Credinţa, visul ne-a născut,
aievea se-ntrupează omul!
2) Inima creşte (pulsează, aspiră)
de nouri şi rază.
Topi-vom metalele-n flăcări,
sfărâma- vom, deschide-vom ţel.
3) Consecvenţa, permanenţa,
dârzenia-n luptă
e dâra de lumină ce ne poartă
spre adevărul lumii!
întunericul ne copleşeşte.
O singură certitudine avem:
că mersul înainte ne salvează,
chiar [şi] prin moarte şi moartea
nune poate opri!
11
Planul imaginar / mental (virtual)
1) Un gând de fulger
mă străbate . . .
Adâncul - flăcări şi
scântei -
S-arată - spaţii ne-nchegate
de dorul cui?
2) In haos e omul!
Ce este în el?...
Gândul şi visul
răspunde
în feluri şi chipuri.
O, certe incertitudini,
voi mă slăviţi!
3) Ce tărie mă saltă! ...
Nimica nu văd,
nu pătrund!
Valuri de-ntuneric
se cern, cad,
sub picioarele
omului!
12
Planul revelat (al hipervieţii)
1) De darul ei,
al vieţi care nu
se vede,
care e Logos,
e Cuvânt,
noi, Serafimi,
pe sfere, sfânt
purtăm lumina,
Sfânt Cuvânt!
Izvorul vieţii e sfânt!
Sfere care se măresc, se concentrează şi deasupra lor
[este] un izvor de lumină iradiantă, care începe să
acţioneze în gânduri şi [în] inimă, cu dulceaţă, frăgezimi,
blândeţe.
2) îndrăzniţi [cuvânt inteligibil]
3) Departe e omul
de noi, dar Duhul
călăuză îi este
fără [ca] să ştie.
Spre Tatăl!
Mărire!
Scena se petrece concomitent. De obicei primul
rosteşte o frază iar lumina slăbeşte până aproape de
întuneric.
Când interpretarea ajunge din nou la primul, de unde
a început lumina să slăbească în intensitate, îl găsim pe
personaj abia debarasat de poziţia sau gestul cu care îşi
încheie replica, creând astfel concomitenta interpretării
piesei.
Replicile din planul mental şi revelat, în special, se
petrec în afară de timp şi spaţiu, de aceea ele se văd numai
prin interdeschideri.
13
Deşi, uneori, ele copleşesc, învăluie şi domină
planul real, cu toate acestea nu afectează decât arareori
cursivitatea piesei prin nişte pauze mai lungi.
Când planul revelat se va înstăpâni în scenă atunci
nu se va mai exprima nimic prin cuvânt ci numai se va
sugera prin simboluri şi culori, mişcare, schimbare şi
evoluţie.
Spada credinţei cu două tăişuri. Sfera în ghearele
vulturului, de care sferă atârnă spada.
14
Planuri paralele
Fulger sunt, din
infinit, ens
spre adâncuri
pornit!
II
Din gheaţa noastră
ne desfacem acolo,
aprinse de dulceaţa
mişcării în smarald .
III
Şi Cel ce nu sunt
pentru voi,
adică Spiritul Sfânt,
înflori-voi prin voi!
IV
E nuntă în toţi
de aer, de foc şi de piatră,
pentru viaţa de-apoi
se găteşte cina pe vatră.
6
In latină: existenţă/fiinţă.
7 Aceasta e a doua variantă a ultimului vers şi este scrisă cu creionul. Prima este:
mişcării şi trăirii.
15
Aceste consideraţii au fost făcute în anul 1963 şi
notate aici în 1965.
In 1975 am găsit, în cartea Seniorii războiului, de
Q
Gerard Klein , următoarele idei, care confirmă gândurile
mele:
„încercăm să ne obişnuim cu ideea de a trăi altfel.
Numim asta hiperviaţă, adică să trăieşti concomitent mai
multe posibilităţi, să exişti simultan pe mai multe linii de
probabilitate. Să fii mai mulţi deodată rămânând totuşi
unic ".
Multidimensional.
„Există cel puţin 3 nivele ale existenţei.
Nivelul existenţei virtuale, ca o probabilitate.
Nivelul vieţii liniare / închis între naştere şi moarte.
Nivelul hipervieţii, care se desfăşoară simbolic".
Simbolic zice autorul. Eu însă consider al treilea
nivel ca fiind unul real şi nu simbolic. Pe axa timpului,
[trebuie să] întreţin spaţiul perpendicular, care te eliberează
de timp 9 .
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/G%C3%A9rard_Klein.
9 Aici se termină notele la proiectul piesei de teatru, una revoluţionară din punct de
vedere compoziţional, dar care nu a mai fost scrisă, cu toate că Fericitul Ilie s-a
gândit mult la ea.
Urmează trei pagini goale.
16
[Am găsit aici însă o filă stingheră, scrisă cu pix de culoare
verde, care conţine un poem în care se descrie o vedere extatică a
Paradisului ceresc şi a cărei conţinut e următorul:]
Paradis
7484. Arborii cu trupuri zvelte
mlădioase ca un fum
de argint!
De aur umbre se ascund în luminiş.
Nu erau poteci, nici drum.
7489. Numai apa de oglindă
se tot adâncea privind
în adâncul ei clipind!
înflorite,
ierburi mari şi buruiene,
braţe moi şi mlădioase
se vălătuceau cântând.
7496. Când în flori străluceau ceruri
de [un] senin albastru, clar,
verde gălbui, transpar
şi etern apar.
7500. Nu e vis, nu-i închipuire,
[ci] totu-i viu.
Mai viu ca-n viaţă,
mai temeinic,
solitor.
7505. Iar eu însumi vid, privire
ce absoarbe . . .
Şi în mine toate sunt mai presus
de fire.
17
7509. înţeleg adâncul vieţii şi al
luminii 10 .
In pustii răsar forme,
de care nu poţi să nu fii fermecat 11
■
fi * ■
.
i :-,
, i *j <y ■ ey a - "
/i
.t . i t
■ ■ ■
../Cu t
-
L £ x . i . ■ "■ < ■■ ■■■ - .-.
■
. ■ * * *
r
i. i
10 Iniţial, după acest cuvânt urma adăugirea: din pustii, însă aceasta a fost tăiată de
către autor.
11 Cred că poemul acesta nu e, în fapt, decât o descriere extatică. Adică Fericitul
Ilie a văzut atmosfera din Paradis, într-o vedere dumnezeiască şi a vorbit despre
ea.
18
a - (D
„Mai repede mă îndoiesc de existenţa soarelui de pe
cer, care este văzut de către toată lumea, decât de existenţa
lui Dumnezeu".
Aşa îmi exprimam credinţa în Dumnezeu, care era
neîndoielnică şi tare. Asta până prin anul 1948. Dar ce s-a
întâmplat însă mai departe? ! . . .
A început, sub diverse moduri, să se infiltreze
păcatul în inima mea, în gândurile mele. Am trăit o cădere
din planul moral, în care trăiam de-o viaţă, într-un plan
inferior.
A fost o perioadă, în jur de trei ani, în care, deşi
formal am rămas acelaşi, fondul meu sufletesc începuse să
se altereze. începusem să am impresia că nu mai mă
regăsesc, că nu mă mai recunosc, că nu mai sunt eu.
Eu, cel adevărat, se îndepărta de mine, se pierdea şi
vedeam că eu doar viez, că nu sunt decât un cadavru
ambulant.
Ba chiar, la un moment dat, pentru câteva clipe, o
negură parcă m-a cuprins şi gândurile mele s-au formulat
cam aşa: Oare eşti atât de sigur de existenţa lui
Dumnezeu?
îndoiala a apărut în inima mea şi încerca să prindă
rădăcini în mine.
Am avut totuşi tăria să o refuz până la urmă, pe
această batere de apă în piuă a îndoielii religioase, care m-
a consumat destul odată şi care nu rodeşte nimic, care e
dăunătoare spiritului.
Ştiam sau, mai bine-zis, presimţeam că în jurul
vârstei de 33 de ani cursul vieţii mele se va schimba. Şi s-a
schimbat!...
19
Omenirea a obosit din cauza gândului îndumnezeirii
şi dă înapoi, dorind ca omul să fie unul cât mai real. Dar
omul este şi poate fi om fără niciun efort, pentru că aceasta
este starea lui de fapt.
Insă de aici se poate coborî, pe nesimţite, la faptul de
a fi neom. De aceea se cere de la noi efortul de a ne depăşi
stadiul de om.
Omul îndumnezeit, omul spiritualizat, aceasta este
ţinta noastră şi nu supraomul , nu eroul, nu omul om ' etc.
Cine sunt cei care dau înapoi de la asaltul [asupra]
noului Paradis, din lăuntrul şi din afara noastră?]...
12 Lui Nietzsche: http://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche.
13 Al comunismului.
20
a
De ce iubim unele fiinţe? Nu tocmai pentru că
întrupează frumuseţea? Propriu-zis noi iubim lucrarea
spiritului închegată în ele, modul de manifestare al
spiritului [în trup] .
21
Q)
14
[16 februarie 1978]
Ocean de spirit marea mi-o cuprinde
Şi timpul gol s-aprinde la răspântii;
Din soare vin lumini şi noi merinde
Culeg în rouă zilelor dintâi.
1
Dacă iubim în fiinţă frumuseţea
Cea întrupată; oare nu iubim
Lucrarea-n duh, ce năpădind tristeţea
Pustiului, în cer ne înzidim?!
Noi ceruri spiritul încheagă
Şi izvorăşte forme-n veşnicii,
Lucrare-n Duh, creaţie prea dragă,
Noi te iubim de-a pururea - copii!
Manifestări fantastice de forme
Cutreieră un timp întredeschis
Prin spaţii nesfârşite fără noime . . .
... In flăcări albe cercul stă deschis!
14
Poemul construit aici, purtând titlul Dacă, a fost inclus în: Scrierile complete ale
Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu şi viaţa sa, comentate de către ucenicul şi
fiul său întru Domnul, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, voi. 2, Teologie pentru
azi, Bucureşti, 2010, p. 40-41.
22
[20 aprilie 1981]
Noua Făptură
7513. Te-am admirat făptură,
mişcare-n formă pură,
rouă sclipirii-n minte
născând-o în cuvinte . . .
7517. Salvată din vâltori
în vioriii nori,
te sorb în vii oglinzi
mai clar să te desprinzi .
7521. Eu nu-ţi cer decât jocul
din farmecul ascuns,
să-mi fulgere în focul
din dor de nepătruns.
7525. Ce scânteiază-n aştri,
în vidul ce s-aşterne. . .
Culori, mireasmă cerne,
nori aurii şi-albaştri!...
23
Decembrie 1968
(soţiei mele)
De dincolo priveşti
Cum poposii demult la tine
în forme limpezi, dulci, alpine,
rouă din zori pe trandafiri
tu ce-ndrugai subţire fir. . .
Şi îmi erai demult mireasă,
aflându-te acum crăiasă,
nu pe pământuri şi comori
ci peste gânduri şi fiori.. .
. . .Aflai prin tine primăvara,
gustai cireşile şi vara,
şi-n toamna vieţii, limpezit,
cu gerul iernii m-ai sfinţit.
Azi, cum priveşti din viul cer,
cresc nor în Duh şi nu-i mister,
ci viaţă pură în albastru
senin. . . şi orice duh e astru.
Astru din cer, oglinda vie
celor ce-au fost şi sunt să fie,
prin care singur desluşeşti
în de culori graiuri cereşti.
Care destind umbre de har
pe chipul nostru, aci, fugar,
aci prinzând noi trăsături
de slavă veşnicelor guri.
Şi cum tot cerul îşi deschide
15
15
Poemul a fost inclus în: Scrierile complete ale Fericitului Ilie văzătorul de
Dumnezeu şi viaţa sa, comentate de către ucenicul şi fiul său întru Domnul, Pr.
Dr. Dorin Octavian Picioruş, voi. 2, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2010, p. 42-
43.
24
pleoape umbroase şi lichide;
săgeţi şi cercuri, linii drepte
ne-nchid în sferele perfecte.
Pipăi, aud, cântând miresme,
ritm înfloreşte, surpă bezne . . .
şi-aşa plăpând sunând în zare
pământul, umbra mea dispare.
Pe-ntins de ape, de cristal,
făpturile-n rostiri şi val
se nasc şi mor în dansul nunţii,
în ritmul 16 inimii şi-al frunţii.
16 în prima variantă aveam: De pulsul inimii şi-al frunţii. Noi am folosit aici a doua
variantă manuscriptică.
25
/V 1 i-l
înflorea Prunc
în casa mea
şi tânăr zeu
Iisus era
Şi Dumnezeu...
In inimă,
în templul nevăzut,
ce l-am văzut
şi l-am văzut...
Cerul Lui, tot,
a coborât
şi l-am văzut
cum izvora multiplicând
forme'n culori,
minuni în gând.
Şi inima,
şi trupul meu
se-mbracă-acum în Dumnezeu
şi cerul sfânt, din microcosm,
creşte prim mine-n macrocosm.
Dulceaţa lumii, în sus de gând,
trece prin chipuri ca un har,
prin ochii fiinţelor, fugar,
se trece duhul prin pământ.
[Urmează 4 pagini goale în manuscris. O bună parte dintre
informaţiile următoare cuprinse în caietul de faţă sunt scrise cu
creionul şi apoi sunt corectate cu pix roşu.]
17 Poemul de faţă, prin transformarea primului vers în titlul poemului, a fost inclus
în: Scrierile complete ale Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu şi viaţa sa,
comentate de către ucenicul şi fiul său întru Domnul, Pr. Dr. Dorin Octavian
Picioruş, voi. 2, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2010, p. 44.
18 Duhul nostru.
26
Viaţa maeştrilor, de [Baird Thomas]
Spalding 19
Voi. I
A învăţa să transcend gândirea omenească şi să intru
în extazul Sene.. . * (moartea minţii).
Marii maeştrii răspândiţi în India, în Tibet, China,
Persia. Misiunea a 1 1 oameni de ştiinţă. Trei dintre ei s-au
întors ca să devină maeştri. Erau de doi ani în India.
Transmit printr-o forţă mai subtilă decât
electricitatea sau F. F. F.
Emil dirija zborul păsărilor, florile* şi arborii se
plecau. Animalele sălbatice îl ascultau. [Era vorba de] 2
şacali.
Există un eu muritor şi vizibil şi există un altul
adevărat şi profund. Acesta din urmă e Dumnezeu din
mine, Dumnezeul cel atotputernic, care Se exprimă prin
mine.
Trebuie să mă debarasez de exterior ca să vorbească,
să acţioneze adevăratul meu eu, adică: eu sunt lăsându-1 să
se risipească asupra tuturor creaturilor.
Emil intra chiar şi prin uşa închisă. Puterea iubirii îi
protejează pe marii maeştri.
Aceştia merg pe deasupra apelor, traversează focul,
călătoresc în invizibil. Hrana, îmbrăcămintea... îi scot din
elementul cosmic al Universului. Au învins moartea. Unii
trăiesc de 500 de ani.
Ego : Moartea va fi învinsă. Iisus.
Numărul maeştrilor e limitat dar e nelimitat în
invizibil.
19 Următoarele însemnări sunt din această carte şi Fericitul Ilie se poziţionează aici
vizavi de unele afirmaţii cuprinse în carte.
A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Baird_T._Spalding.
20 Opinia Fericitului Ilie.
27
Ego: Dumnezeu e în afara şi în lăuntrul nostru. El
nu e niciodată departe de noi şi nici de vreuna dintre
creaturile Sale.
Emil, maestrul, spune că Iisus se poate să fi venit în
India, dar se poate să fi avut revelaţia direct de la
Dumnezeu.
Pentru a primi mai mult trebuie să dai tot ce ai
primit. Dacă păstrezi [numai pentru tine] urmează
stagnarea.
Dumnezeu e întotdeauna doritor de a Se revela.
Omul e nemărginit când evoluează în adevăratul său
domeniu. El nu e supus limitării timpului şi spaţiului. El
poate parcurge instantaneu orice distanţă. Corpul însă a
rămas creat.
Camaradul îl priveşte dar el a venit de la 150 mile.
Noaptea a adus şi corpul.
La îngheţarea apei în pahar a micşorat vibraţiile
până la îngheţare.
Dezintegrare. A ridicat vibraţiile corpului până s-a
reîntors în universal.
Prin Hristos, a menţinut corpul în gând şi a micşorat
vibraţiile şi a luat formă în camera de la 150 mile
depărtare. A folosit puterea dată de Tatăl prin Fiul Său
iubit. Fiul este Eu şi toată umanitatea.
Grăuntele de mister (gândul nostru) e suprasediul
receptivităţii. Sfântul Spirit Se uneşte în mod conştient cu
acest grăunte de credinţă.
Dumnezeul care se exprimă prin Hristos din noi.
Măria a văzut idealul, 1-a menţinut în gând, apoi 1-a
conceput.
Tinereţea este divinitatea din om.
Gândurile de frică, durere, mâhnire generează
urâţenia numită bătrâneţe. Gândurile de bucurie, iubire şi
ideal generează frumuseţea numită tinereţe.
Faceţi exerciţii pentru a dobândi o conştiinţă de
copil divin în voi!
Vizualizaţi-1 înainte de a vă culca!
Generaţi surâsul surâzând.
Trimiteţi gânduri bune întregii lumi.
Eu sunt copilul divin.
Dumnezeu îmi poartă de grijă.
28
învăţaţi să creaţi vibraţii.
Luminaţi şi bucuraţi-vă.
Cultivaţi armonia* .
31. Emil a devenit mort. După trei ore a devenit
difuz şi a dispărut. Pleca la întâlnire.
Dacă ciopleşti o piatră din Templul Tăcerii* ea se
repară singură.
Fiţi tăcuţi şi veniţi să cunoaşteţi că Eu sunt
Dumnezeu.
Puterea risipită este egală cu zgomotul.
Puterea concentrată este egală cu Tăcerea
(Dumnezeu).
Când ne concentrăm într-un singur centru de energie
luăm contact cu Dumnezeu.
Ego : Energia în circuit închis se potenţează. Am
verificat acest lucru. „Tatăl şi cu Mine una suntem".
Numai cei uniţi cu Duhul pot percepe Adevărul. Nu e
nimeni mai rău pentru om decât el însuşi.
Dumnezeu locuieşte în cea mai adâncă parte a tăcerii
din tine însuţi. Tatăl în Fiul prin Duhul [sunt] în corpul
nostru. Dumnezeu umple cerul şi pământul. Poarta cerului
se deschide trecând prin propria ta conştiinţă.
Scara lui Iacov reprezintă ideile lui Dumnezeu
coborând din concept la formă şi substanţă, apoi din nou la
concept. (îngerii care urcă şi coboară.)
Când doreşti binele dorinţa ta e o dorinţă a lui
Dumnezeu.
Eu sunt = se exprimă prin 4 stadii: concept, gândire,
cuvânt, act.
Dumnezeu este în suflet sub formă de Putere,
Substanţă, Inteligenţă iar în Spirit sub formă de
înţelepciune, Iubire, Adevăr.
Credinţa că suntem separaţi de Spirit produce
tristeţea şi moartea corpului.
Nimeni nu se concepe pe sine însuşi.
Noi am fost concepuţi pentru ca să schimbăm mintea
omului în mintea lui Dumnezeu. Să-1 exteriorizăm în
expresie.
21 Iarăşi opiniile Fericitului Ilie. Ele ţin cât pasajul.
29
Separarea de Dumnezeu a produs păcatul, boala şi
moartea. Omul Dumnezeu e muritor şi veşnic [în acelaşi
timp] .
Iisus: „Lucrurile pe care le fac Eu, le veţi face şi voi,
şi veţi face altele şi mai mari".
Cerul este o stare de conştiinţă perfectă.
Eu: cerul este aici, în pulsul meu. Numai trebuie să
deschid ochiul meu interior şi corpul meu va deveni
lumină.
Iisus venea din cer (marea substanţă universală a
gândirii).
„Distrugeţi acest templu şi Eu îl voi reclădi în trei
zile". E vorba de corpul Său vizibil şi corpul spiritual cu
care a înviat după 3 zile.
Iisus nu conta nici pe puterea propriei sale voinţe,
nici pe puternica concentrare* a gândirii Sale ci numai pe
voinţa lui Dumnezeu. „Tată, facă-Se voia Ta şi nu a Mea".
Suntem expresii în afara invizibilului spiritului.
„Trebuie să plec pentru că altfel Mângâietorul,
Duhul Sfânt, nu va veni la voi!".
Trebuie să ne concentrăm în adâncul nostru nu
asupra persoanei lui Iisus ca om, ca să nu facem din El un
idol.
Vibraţiile Cuvântului divin din Templu vindecă fără
slujbă.
Emil: Prin puterea gândului puteam să fac trupul
meu ca să evolueze până la stadiul în care nu mai
cunoşteam moartea (schimbarea minţii noastre). Puteam
transfigura mediul.
Contopiţi în corpul lui Dumnezeu II putem vedea.
„Ne naştem a doua oară" în împărăţia Lui.
La nuntirea* (realitatea luminii) cu gândul şi apoi la
coborârea [luminii în noi] ritmul vibraţiilor se manifestă în
forma lor perfectă.
Iubirea este Dumnezeu. Etern, Nelimitat, Imobil.
Binele are toate ca negaţie.
Iubirea este fructul desăvârşit al spiritului.
Cunoaşterea lui Dumnezeu e viaţă veşnică.
30
P.[agina] 123: Trebuie să recunoaştem pe Tatăl în
noi.
Cei ce nu cred n-au nivelul de conştiinţă spirituală
ridicat şi sunt de plâns.
E suficient să iubeşti şi să-ţi fie dragă o astfel de
conştiinţă ca ea să se manifeste.
Putem proiecta idealul în substanţa universului
pentru ca idealul să ia formă din ceea ce n-are formă.
Plan material vizibil.
Trăim etern în invizibil.
Orice germen de idee aşezat în suflet devine o
concepţie. Activitatea cerebrală îi dă formă în gând, apoi
ideea se exteriorizează şi ia forma materială.
„Voia Ta, să fie Doamne, nu a mea!"
Dumnezeu se exprimă prin mine la modul cel mai
înalt, la modul ideal conceput de către mine.
Regnurile mineral, vegetal, animal, uman, Divin.
Nevoia este o dorinţă pentru dezvoltarea vieţii. Cine
este sătul nu mai preg. . . *
„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi
dreptatea Sa şi toate celelalte se vor adăuga vouă".
Principiul creator este lăuntric.
Voinţa de a servi [a sluji n.n.] deschide rezervele
nelimitate ale lui Dumnezeu şi provoacă dezvoltarea
sufletului.
Risipitorul devine fiul cel iubit.
Iată suntem fii ai lui Dumnezeu.
Orice idee gândită sau exprimată devine o sămânţă.
Gândul şi cuvântul pun în mişcare vibraţii ce se
propagă în cercuri până ce cuprind tot universul. De acolo
se întorc în cel care le-a emis.
Misterul nu există.
Lucrurile adânci ale lui Dumnezeu sunt obiecte/
realităţi reale ale vieţii . . .
Omul este nemuritor, fără păcat, imobil, etern,
asemenea lui Dumnezeu.
Când suntem morţi noi nu suntem invizibili decât
pentru muritori. Invizibilitatea rezultă din cauza ridicării
conştiinţei noastre deasupra planului muritor.
Trei evenimente:
31
I Naşterea copilului Iisus (Naşterea conştiinţei de
Christ)
II înţelegerea şi acceptarea conştiinţei lui Christ
III A doua şi ultima venire a lui Christ. Christul
lăuntric, care va trăi şi se va dezvolta în această conştiinţă.
Cer invizibil - Cerul îngerilor.
Voi. II
Venirea pe pământ a oamenilor civilizaţi. Vedele
primitive ar data de acum 45. 000 de ani.
Nu e nevoie de ascetism, austeritate, izolare şi
tristeţe, ci de o viaţă de împlinire în bucuria spirituală.
Ego: Iisus a spus: „Bucuraţi-vă! Eu am biruit
lumea".
Occidentalii sunt cu morala, pe când orientalii sunt
cu ştiinţa religioasă. Ambele părţi s-au deschis faţă de
adevărul spiritual.
Retragerea şi ascetismul la budişti şi creştini nu
constituie o necesitate.
Osiris s-a născut în Atlantida [?] cu mai mult de
35.000 de ani în urmă.
Pământul matern.
Biblia este extrasă din analele Babilonului.
Creştinii II idolatrizează pe Iisus.
Ei ar trebui să-1 considere ca fiind existent şi viu,
căci El trăieşte şi vorbeşte ca şi înaintea crucificării Sale.
00
El e cu noi. El merge şi vorbeşte cu noi .
O voce: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.
Pag. 11. Aceia care sunt conduşi de Spiritul lui
Dumnezeu, aceia sunt fiii lui Dumnezeu.
Nu eram eu singura lumină.
Eu sunt Fiul perfect, Fiul unic născut din Dumnezeu
Tatăl. Toată viaţa faptelor era în Dumnezeu Tatăl, care este
Mamă a tuturor. Iisus apare între două persoane. Tatăl a
fost permanent cu El.
' între filele de aici am găsit o mică floare presată. Pare a fi o floare de salcâm.
32
în a doua eră şi Pilat va fi mântuit.
Gobi era pământ fertil până la ridicarea munţilor.
Marele imperiu Nigour exista atunci în locul
Himalaiei şi a deşertului Gobi.
Oraşe mari, cu civilizaţie înaintată. Trei din aceste
oraşe au fost descoperite după descrierea din tăbliţe. Data
acestei civilizaţii o ridică la multe sute de mii de ani de
existenţă.
Dorinţa e o formă de rugăciune. Deci e dreaptă.
„Credeţi că le-aţi şi primit şi vi se vor da".
Dacă dorinţa nu ne e împlinită vom ştii că am cerut
rău.
Secretul - a te pune, conştient, la unison cu
Dumnezeu, fără să deviezi.
Iisus spunea: „De la Mine însumi eu nu pot face
nimic. Tatăl care locuieşte în Mine face singur lucrarea".
Rugaţi-vă să exprimaţi armonia, pentru ca să vă
eliberaţi de inarmonie. Umpleţi orice spaţiu gol cu
Dumnezeu.
Cuvântul e o sămânţă. Trebuie să crească cum şi
unde e de trebuinţă lui Dumnezeu.
Prin nicio faptă şi niciun gând nu voi nega că aş fi
primit în spirit împlinirea dorinţei mele.
Procedeele actuale şi autorii lor sunt consideraţi cu
totul materialişti. Dar ei vor deveni cel mai puternic factor
al demonstrării adevărului spiritual .
Vor fi date deci oamenilor consideraţi de noi ca fiind
materialişti mari date materiale pentru ca să facă să
înflorească adevărata spiritualitate.
Vor reproduce vocile morţilor cu mai multă precizie
decât o fac pentru cei vii.
Veţi ajunge, în mod mecanic, la rezultate pe care noi
le deţinem prin puterea gândirii.
întemeierea Americii e figuraţia întoarcerii rasei
albe la căminul său de origine. Acest pământ este unul
dintre locurile unde s-a produs marea iluminare spirituală a
timpurilor primitive. E şi ţara în care va avea loc cea mai
mare redeşteptare spirituală.
In domeniul fizicii şi al mecanicii veţi depăşi pe toţi.
Un pas. . . şi veţi atinge domeniul spiritual.
Paşii voştri în domeniul material vor apare ca jocuri
de copii când veţi lua contact cu domeniul spiritual.
23 Pasajul de aici a fost pus de autor într-o acoladă.
33
Veţi descoperi că domeniul spiritual domină materia.
Veţi descoperi legile spirituale.
Cultul strămoşilor e una dintre cauzele degenerării
creştinilor (???).
Orice studiu e unul exterior, un fel de a ajunge la
concluzie.
Dumnezeu era numit Principiu director, cap, gând,
simbol, litera m (maah). Principiul director domină totul şi-
1 controlează. El a creat prima fiinţă numită expresie
(exprimare) a Principiului director.
Ego: Cuvântul?
Această fiinţă (Fiul) a primit o formă identică cu
principiul, căci principiul nu are o altă formă decât pe a sa.
El a fost creat după chipul principiului şi avea acces la tot
ce poseda Principiul creator cu condiţia de a fi în acord cu
Creatorul.
„Tată, Iţi mulţumesc că M-ai auzit!".
Dumnezeu e principiul subiacent a tot ce există.
Dumnezeu e gândirea unică, care e cauza
diriguitoare şi directă a tot binele.
Dumnezeu este izvorul iubirii care menţine şi uneşte
toate formele.
Dumnezeu e un principiul impersonal.
Dumnezeu nu e niciodată persoane în afară de clipa
când devine Tată iubitor, personal fiecărui individ.
Dumnezeu ne poate deveni Tată şi nouă.
Dumnezeu e însăşi viaţa care nu moare niciodată.
Dumnezeu e mai aproape de noi decât respiraţia
noastră.
Christul este viaţa adaptată formei, energia născută,
pe care oamenii de ştiinţă o ghicesc fără să ştie de unde
vine.
Selectiva* fracţiune a vieţii nelimitate.
Viaţa dată altora e aceea pe care aţi câştigat-o.
A primi înseamnă a da.
Dacă jertfiţi forma voastră muritoare va birui o viaţă
superioară.
Sunteţi an templu al lui Dumnezeu.
Sunteţi în Dumnezeu şi Dumnezeu e în voi.
34
Ego : Am văzut, am trăit. Eram un templu, fiinţa
mea era un templu luminos, multicolor şi Dumnezeu era în
templul acesta, care era chipul meu spiritual.
Iisus cu doi oameni. Apariţia aceasta e oare simbolul
Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh?
Pag. 49. Cel mai mare leac contra inarmoniei este
acesta: să ştii că ea nu vine de la Dumnezeu.
Creierul are putinţa să culeagă şi să înregistreze
undele emise de un obiect şi care au fost transmise prin
ochi. El înregistrează vibraţia luminilor, a undelor şi a
culorilor.
Noi nu posedăm gândire divină dar posedăm celule
ce pot primi şi proiecta vibraţiile.
Pag. 59. Corpul reprezintă cel mai de jos stadiu al
gândirii. Spiritul reprezintă ideile cele mai înalte ale
gândirii divine. Corpul este expresia exterioară a ideilor.
Spiritul este Eu-ul real şi nemuritor.
Atmosfera ideilor este un lucru concret, o substanţă
care cuprinde în ea însăşi toate elementele constitutive ale
corpului. Mulţi oameni consideră lucrurile invizibile ca
nesubstanţiale.
Pag. 55. Treimea omnipotentă, omniprezentă, care
are omniştiinţă. Natura treimică e spirituală şi nu fizică.
Omul e triplu în unitatea sa: spirit, suflet şi corp.
Pag. 56. Gândul care operează pe planul inteligenţei
ridică vibraţiile corpului la un punct care corespunde fazei
lichide. Gândul, în acest plan, nu este nici complet material
şi nici complet spiritual.
Gândul e trăsătura de unire între vizibil şi invizibil.
E şarpele din gândirea Eu-ului* când operează pe plan
senzual.
Spiritul e esenţa supremă a fiinţei omeneşti.
Emerson: „Finitul suferă. Infinitul se odihneşte într-
un calm surâzător".
Inteligenţa omenească se poate transpune în
inteligenţa divină.
24 Pasajul acesta confesiv este scris cu stiloul, cu cerneală roşie în comparaţie cu
textul integral, care e scris cu creionul şi subliniat, uneori, cu pix de culoare roşie.
35
împărăţia lui Dumnezeu e interioară.
Forţa vitală e transmisă prin sistemul nervos şi e
superioară sistemului circulator.
Pag. 80. Istoria acestor popoare din Gobi se
confundă cu cea a rasei ariene.
Pag. 84. Tragedia vieţii lui Iisus a luat sfârşit cu
crucificarea, în timp ce bucuria vieţii în Christ a început
odată cu învierea Sa .
Orice viaţă ar trebui să aibă drept scop învierea mai
degrabă decât crucificarea.
Adevărata viaţă spirituală e singura viaţă de bucurie.
Când vă despărţiţi de Dumnezeu în gând vă
despărţiţi de El şi în manifestare.
Green 26 : Pentru a intra din plin în bucuria vieţii
trebuie să doreşti viaţa şi bucuria pentru plinătatea pe care
o aduc omenirii.
Bogget Irand: un descendent al populaţiilor prospere
ce au locuit altădată în regiunile deşertului Gobi.
Superstiţiile nu datează de mai mult de ... *
Filo sofia vieţii datează de la venirea omului pe
pământ.
La început, când omul şi-a dat seama de viaţă, el îşi
cunoştea perfect izvorul. El o venera şi veneraţia aceasta
este acum Christ.
Pag. 89: „Iisus locuia în maeştri?"
Răspuns: „Iisus nu trăieşte cu noi. El este atras prin
gânduri comune cu maeştri*, după cum e atras către toţi
cei care au gânduri comune cu El".
Iisus - adevăratul mister al vieţii divine se exprimă
prin Christul din fiecare individ. Prezenţa interioară a lui
Dumnezeu.
Prezenţei acesteia a vieţii în interior i s-a dat numele
de Christ. Iisus afirmă că Christ locuia în El şi în fiecare.
Iisus declară că şi noi eram dumnezei încarnaţi (???).
Neştiinţa era cauza tuturor păcatelor.
25 Un alt pasaj pus de către autorul nostru în acoladă.
26 Un alt pasaj scris cu cerneală roşie.
Green e fiica, singurul copil al Fericitului Ilie.
36
Adevărul te face liber.
Cine e Tatăl? Tatăl este Viaţa, Iubirea, Puterea şi
Stăpânirea.
Pavel: Noi suntem moştenitori, împreună cu Hristos,
ai împărăţiei lui Dumnezeu.
Unii ne acuză că vrem să ne egalăm cu Iisus.
Cunoscând o lege fizică oamenii sunt eliberaţi de
neştiinţa lor în domeniul respectiv.
Când se vor elibera de conştiinţa că sunt corpuri
supuse legilor vieţii şi ale morţii şi vor înţelege Divinitatea
vor fi liberi de orice limitare şi în posesia forţei divine.
Divinitatea e adevărata viaţă a tuturor oamenilor.
Green: Atât cât vom crede în puterea păcatului şi a
efectelor lui propria noastră viaţă va fi dominată de ideea
de pedepsire a păcatului. Iertarea are o dublă misiune.
Pag. 94. Prin rugăciune. Fixându-vă cu perseverenţă
gândirea asupra lui Dumnezeu puteţi să ridicaţi vibraţiile
corpului vostru la punctul în care ele se topesc armonios cu
cele ale perfecţiunii divine. Atunci vă faceţi una cu ea şi,
prin urmare, cu Dumnezeu.
Puteţi influenţa vibraţiile corporale ale oamenilor cu
care intraţi în contact, în aşa fel încât să vadă aceeaşi
perfecţiune ca şi voi .
Vindecările lui Iisus se bazau pe suprimarea
cauzelor mentale. Vrem să readucem idealismul lui Iisus în
practică. Aşa facem ce ne-a poruncit El!
Gândul e cel mai puternic leac al universului*. Când
intervine o discordie să vă întoarceţi imediat către gândul
lui Dumnezeu, spre împărăţia interioară.
Spiritul e unica putere.
Alb-violet, indigo-albastru.
bande* colorate - alb staţionar
albastru, verde, gri.
Cetatea a fost fondată de mai mult de 230.000 de
ani. Primii locuitori au venit din vest. In această epocă se
găseau, în mod obişnuit, bărbaţi şi femei în vârstă de mii
de ani. Nu cunoşteau moartea.
Au fabricat aur.
27 Un alt pasaj în acoladă. Cele subliniate se întretaie cu experienţa sa.
37
Nu-şi formulau nici legi şi nici reguli pentru
conduita* invizibilă.
„Oricine crede în Mine va face aceleaşi lucruri ca şi
Mine şi chiar mai mari, căci Eu mă duc la Tatăl".
, Jiu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa şi Lumina vieţii
pentru toţi oamenii".
„Eu sunt lumina lumii. Oricine Mă urmează şi
trăieşte în Mine nu va merge în întuneric ci va avea viaţă
eternă" şi va fi eliberat de orice limitări.
Iisus: „Cuvintele Mele sunt duh şi sunt viaţă".
Iisus în mine văzut stând pe tron.
Iisus: Prin înălţarea Mea voi atrage toţi oamenii la
Mine. Adevărul vă va elibera.
E o singură turmă şi un singur Păstor.
împărăţia lui Dumnezeu este la îndemâna oricui.
Aveţi credinţă în Dumnezeu şi nimic nu vă va fi
imposibil.
Noi nu suntem numai copii ai naturii ci şi copii ai lui
Dumnezeu.
Identitatea Tatălui şi a Fiului e o a doua naştere.
Iisus: Am ales drumul crucii. Nu Tatăl Meu 1-a ales
pentru mine. L-am ales de bunăvoie pentru a arăta lumii că
fiecare poate să-şi perfecţioneze viaţa şi corpul şi că
distrugerea lor nu împiedică învierea triumfătoare.
Lumina a devenit aşa de strălucitoare că zidurile au
dispărut din jur. Stăteam în spaţiul nelimitat.
Cei 12 ucenici s-au aşezat lângă învăţătorul lor fără
să-L înconjoare.
Corul cânta: împărăţia Sa e aici şi acum, printre
oameni şi pentru viitor şi pentru eternitate.
Nu e decât un singur om, un singur Dreen* .
Deasupra capului lui Iisus: „Toţi pentru Unul şi
Unul pentru toţi".
Apare Buddha la dreapta lui Iisus.
Voi. III
Spiritul e puterea vibrantă primară şi originară.
Pag. 6. Dumnezeu este puterea generată şi
amplificată prin propria voastră activitate de gândire. Ea e
şi în afară.
38
Dumnezeu izvorăşte şi emană din voi.
Sunteţi un centru de energie.
Rugaţi- vă neîncetat! Şi munca e rugăciune.
Primiţi-L pe Dumnezeu! e predica cea mai mare.
Oricine II adoră pe Dumnezeul lăuntric şi II vede
manifestându-se dinăuntru spre exteriorul lumii intră în
contact conştient cu efluviile universale ale vieţii şi ale
lucrării divine.
De câte ori o persoană se gândeşte la Dumnezeu ca
reprezentând absolutul acel popor e Dumnezeu.
Ego: Bătaia inimii cereşti pe care am simţit-o.
Palpitaţie a cosmosului, suflul cosmic, pulsaţie, restul
lucrurilor văzute.
Pag. 7. Tăbliţa care cântă istoria Tibetului* şi a
gromilor* pe care le reprezintă. Cântecul comunică*
existenţa unei mari civilizaţii albe, care a înflorit acum mai
multe sute de mii de ani în urmă, pe o mare parte din
continentul american actual. Ţara Maternă (America) este
o a doua [ne sunt ilizibile două cuvinte]. Intr-un templu din
America Centrală.
Pag. 8. Principiul conducător, apare pe tăbliţe ca Cel
care a găsit în om o cauză originară, pentru că L-a găsit pe
Christ, Fiul Său, pe Omul perfect. El e templul lui
Dumnezeu.
Marele principiu se prezintă sub forma unei lumini
aurii şi locuieşte cu voi.
Dorinţa adevărului e calea.
Yogii nu pot admite ca doctrina unui om oarecare să
fie definitivă. Lami* aderă definitiv la doctrina lui Buddha.
Fiecare fiinţă se va dezvolta şi va atinge măreţia sa.
Un creştin va atinge conştiinţa lui Hristos.
Un budist va ajunge un Buddha.
Lami comunică prin Atma, pe calea gândului, de la
suflet la suflet.
A.U.M. = om
A = sunet gutural, din gât.
U = proiectaţi buzele* înainte*
M = închizând buzele ca bâzâitul albinei
39
AUM = centrul sfânt cuprinde toată gama vocală.
Baza şi infinitul, Spiritul .
Totamanmast* - Tot Aman asi
Tu eşti Dumnezeu / Eu sunt Dumnezeu
AUM = Marele Dumnezeu
Uzima* = Eul superior.
- Să fie lumină! -
Regele cosmic este omul, un om în foc. El este
centru de energie şi de transmitere de creaţie.
Vin din cosmosul sferic.
Soarele central se încarcă cu energie vibrantă, care
pulsează. Expansiune. Concentraţie. Condensare. Totul e
vibraţie.
Consideraţi acest centru ca fiind prezenţa
Hristosului, prezenţa lui Dumnezeu.
Eu sunt lumina vieţii.
[Urmează cinci pagini libere]
28 Toată această scriere, din care Fericitul Ilie citează aici, nu e decât o expresie a
sincretismului învăţăturii sectei religioase japoneze A UM:
http://en.wikipedia.org/wiki/Aum_Shinrikyo.
29 Un pasaj, care a fost scris, în mod iniţial, cu creionul şi apoi a fost îngroşat cu
pix de culoare roşie.
40
[însă, între aceste pagini goale, am găsit două fragmente de
hârtie pe care se află următoarele însemnări.]
Fragmentul 1
7529. De-atâta plâns,
de-atâta dor
trupul sărac . . .
şi gândul meu
plutesc . . . aşa:
pe unde vor...
Doar ochii- s clari.
41
Fragmentul al 2-lea
30
Toate stadiile de evoluţie [personală] 31
1 . Prolog
2. Lauda bucuriei
3 . In duh
E o mărturisire spre amintirea, în veac, a unor trăiri
de care a vrut Domnul ca să mă învrednicească în vremuri
de nevremuri.
Nu am urmărit realizări şi efuziuni poetice. Chiar
dacă [descoperirile mele extatice] apar ca poezie şi
cântare, aceasta este pentru bine ştiutul motiv că în
apropierea Divinităţii primează frumuseţea şi cântarea.
Aşa trebuie receptate aceste exprimări în versuri:
acestea nu s-au dorit a fi poezie ci o umilă încercare de
exprimare a unor realităţi [dumnezeieşti], care mă depăşesc
şi interior cât şi exterior.
Lauda bucuriei este un poem, care făcea parte din
ciclul a trei laude' .
în [două cuvinte ilizibile]: un ciclu [format] din 12
poeme.
30 Textul de aici e însemnat cu un X de culoare roşie, semn că însemnarea de aici e
bună pentru publicat. Era semnul său caracteristic, pe care îl găsim peste tot în
manuscrisele sale.
Fericitul Ilie nu dorea să publice tot, aşa cum o facem noi acum, ci numai anumite
fragmente, pe acele fragmente pe care le însemna cu acest X.
31 în acest fragment încerca să formuleze începutul pentru manuscrisul pe care 1-a
publicat la Bucureşti şi Piteşti.
32 Le-a creat pe toate trei în timpul detenţiei, le-a predat şi altora, dar a uitat o parte
din ele până la eliberare.
42
Laitmotiv
(1965)
Prâslea - baba (zâna), legat de destin. Noi, în
zdrenţe - umiliţi - în întuneric, vom naşte „fiii luminii" -
condiţia umană - naşterea în cer se realizează prin contrast.
Sufletul mi-a pus stăpânire pe trup. Nu pot acţiona
împotriva voilor lui. Sunt cuprins de plăcerea de a sluji, de
a fi stăpânit, de a mă supune, de a fi supus de voia Marelui
Arhanghel Mihail.
Ştiu!... Au fost oameni care au fost supuşi de trup şi
sufletele lor au fost biciuite, hăituite, călărite de patimi.
Ştiu. Au fost oameni ale căror trupuri şi suflete au
fost vânturate de furtunile gândurilor, ale ideilor, ale
concepţiilor sau ale ideologiilor, de către masivele
avalanşe ale omenirii.
Ştiu. Au fost şi vor mai fi inşi de tot felul.
Dar eu îmi dezvălui sau, mai bine-zis, împărtăşesc
spiritul care îmi inundă trupul şi preajma biofizică,
evoluând şi diversificându-se în arabescuri ideatice,
sentimente, temperamente.
Unii tind să ajungă la cer, pe când alţii îşi sfârşesc
trupul şi sufletul [aici] şi doresc să-şi împlinească viaţa în
ţeluri alcătuite după viziunea epocii, a vremurilor în care se
zbat sau se răsfaţă.
Eu vreau să fiu slobod, pentru ca să pătrund
adâncurile, ca să port în mine lumină spirituală, ca totul din
mine să devină iradiat de către spirit, dinăuntru spre în
afară.
Când mă copleşeşte întunericul atunci ştiu că va
urma lumina din afară spre înăuntrul meu, harul
dumnezeiesc.
Luceafăr? Dar cum o duci cu căderile?!
Ego: Căderile sunt răscruci care mă opresc. Sunt
cărări comode, rutinizante, linişti adormitoare, linii
simpliste sau complicate înfloriri înşelătoare. Ele sunt
catapultele mele, rachetele mele spirituale.
33 Pasajul e scris cu cerneală de culoare albastră. După acest pasaj, textul e scris cu
creionul.
43
34 Ştiu de unde vin gândurile, simţirile, sentimentele.
De aceea le pot dirija şi sunt stăpânul gândurilor şi al
sentimentelor mele.
N-am vrut să scriu poezie. Am voit să fac din viaţa
mea poezie. Insă destinul a făcut din viaţa mea o aventură
plină de mlaştină şi durere. Dar am trăit pe pământ şi în cer
şi a trăit pământul şi cerul în mine.
34 Ultimele două pasaje sunt scrise cu stiloul, cu cerneală albastră.
44
7536. Eu, iată, sunt de faţă
măririlor Tale,
îmi străluceşte-n braţe
a cerurilor gală.
7540. In valuri, vii culori,
făptura Ta din cer,
în sfere mă-n-conjor
mister ce nu-i mister.
7544. Căci văd (precum văd lumea
de carne şi de lut)
făptura Ta acum
din Duh făcut văzut.
7548. Mărire Ţie, Doamne!...
Vibrează trupul meu
de veşnică lumină. . .
Of
Tu, fii în mine: eu\
35 în M apare însă şi un alt vers, înaintea celui final, care a fost şters de către autor:
Ce-mi arzi în chip mereu.
45
Apariţia Arhanghelului
36
|M~— v -^ w t-*J^l^4l^, — -v_JL»VWj»^A
*^ţ-0 iV vMr^—'WWv*.
\
i^r^' - -
4
E vorba despre o vedere extatică, în care 1-a văzut pe Sfântul Arhanghel Mihail
şi aici e o prezentare schematică a ceva din vedenie.
46
[Conţinutul unui alt fragment de hârtie găsit aici, scris cu
stiloul, pe ambele părţi şi care conţine un scris de tinereţe.]
[Partea A]
7552. Eu îmi deschid în Tine,
în scurgeri de minuni . . .
Te dezveleşti sub mine,
lumina să-Ti îmbuni .
5
7556. împărăţii polare
prin vine viorii,
dau părinţilor copii
şi gestul Q-alinare.
De la a îmbuna .
Al
[Partea B]
7560. Atâta lumină" şi-atâta aur"
scaldă curgând şi mă îmbie
şi nicio mână să mi-1 mângâie
şi nicio umbră care să lase
fruntea şi faţa pe izvoarele-mi limpezi
să simt ce trece, cum mă trezeşte.
40
38 Dumnezeiască.
39 De vederi dumnezeieşti.
40 Căuta prietenul profund, care să îl înţeleagă.
48
Peer Gynt 41
- Unde am fost eu, cel adevărat?...
Galvey*: - In credinţa, nădejdea şi dragostea mea!
In inima mea.
Adâncime*, până la urmă, la ultima răspântie tot ne
vom întâlni.
Peer Gynt: Am fost cu turma*. Am fost fiul risipitor.
Am fost de toate, numai chipul Tău cel sfânt şi blând nu
am fost!
Am fost haimana, stăpânul viţelului de aur, am fost
împărat şi profet, numai chipul demonului nu am fost.
41 A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Peer_Gynt.
49
Dacă...
7566. Dacă
în aburi de lumină
te-nvălui,
cine suspină?
7570. Dacă în slavă
albă, spre slavă,
mi-apari?
7573. Dacă în sfera
străvezie şi pură
a duhului meu
locuieşti fără vină,
cinând în lumină,
de ce să te-alung?
7579. . . . Când, eu însumi,
sunt asemeni
între îngeri şi Sfinţi
- deşi, încă, [sunt] prea pământean
bine mă simt
şi iubindu-i le cânt
comuniunea în har,
în slavă, spre slavă,
spirit în spirit!
50
7588. Cu zâmbetul cel mai adânc
al dragostei mele
le voi primi
moarte, în adâncuri,
ca bucuria celei
din urmă împliniri,
a împlinirii din urmă şi cea mai mare,
cu toate care-au fost.
51
De dincolo
7596. Ci vorbele răspunse
par rupte sărutări
din inimă, pe frunte,
sădite întrebări.
7600. Şi tot mai mult îmi par
făpturile că sunt
miresme dintr-o zare
ce cade pe pământ.
7604. Când totu-i unduire,
atingere şi cântec,
părelnic, în vecie 42 ,
realul e descântec.
7608. Şi tot ce nu se-aude
se vede printre foi:
uimiri, rotiri profunde
mi-arată-al lumii boi 43 .
42 La un moment dat autorul a şters în vecie şi a pus pe în neştire indicând prin
aceasta că, din necunoaşterea veşniciei, viaţa aceasta pare mai frumoasă şi mai de
dorit decât veşnicia cu Dumnezeu.
însă, păstrând forma primară a versului, am păstrat sensul următor, cum că atunci
când eşti în extaz sau în veşnicie viaţa pământească e ceva părelnic, e o vrajă care
nu te mai atrage.
43 Frumuseţea lumii.
52
Şi tot mai mult îmi pare 44
făpturii că îi simt,
mireasma dintr-o zare
ce cade pe pământ.
O variantă a strofei a doua, din poemul De dincolo..., existent în pagina
anterioară.
53
7612. Unde-ncetează visul, poezia,
unde-nfloreşte numai veşnicia,
unde apune omenescul eu
palpit mai viu şi-s fiu din Dumnezeu.
Creaţia şi muzica îmi cerne,
prin fulgere, gândirile eterne.
54
7618. Cine-i sufletul
şi nu se deschide,
florilor umane din făptura,
care-n volte 45 luminoase,
peste noi,
se-nchide?
Mişcări Informe de cerc sau de arcuri de cerc.
55
7624. Descătuşat spre zări de duh
nu numai eu în pieptul meu,
ţâşnesc din vechi în nou văzduh
cu însuşi Fiul Dumnezeu!
56
7628. în spirit am văzut 46
un soare nou, mai pur,
din care s-au născut
noi ceruri de azur.
7632. Şi am văzut în duh 47 şi munţi
şi pajişti verzi şi zări
încununate-n veci, pe frunţi,
cu nesfârşiţii nimbi de nori.
46 în vederea extatică.
47 Ibidem.
57
Morţii mele
7636. Cu un zâmbet din adânc
în adâncuri te-aş primi,
bucurie, când vei fi,
blând în tine să mă frâng!
58
7640. Săgeţi de lumină şi flăcări
iubirea-mi trimite din nou,
prin umbrele Sale ce poartă
din ceruri ecou.
59
7644. Numele îngerilor Lui
Dumnezeu îl cunoaşte.
Eu, umbra îngerului,
ce voi putea aduce
din neant către Tine?!
. . . [Doar] lauda Ta
crescută-n mine.
60
7651 . îmi trec prin piept
iar fulgerele toate!
înjur îmi cresc miresme-aurore!
Şi toate din surâs
se nasc să-mi piardă
seninul!...
Soarele să-mi cadă!
61
Şi toate din surâs se nasc,
Seninul să mi-1 piardă 48 .
Variantă a versurile 4-6 din pagina anterioară.
62
Audierea unor melodii populare româneşti mă fac să
îmi spun: Ce energie inepuizabilă, ce dor, ce forţă şi
dezlănţuire, ce avânt nestăpânit e în ele!
Acesta e cercull Aceasta e spirala şi toate celelalte
combinaţii armonice! Pe deasupra lor zboară duhul
adevărului, duhul armonizării ansamblului.
63
Miresme-aurore
în jur îmi cresc;
prin piept îmi trec
iar fulgerele toate! ...
Şi toate
din surâs se nasc,
seninul să mi-1 piardă! ...
7658. Sfânt Soare, Tu!...
Faci făptura mea să ardă! 49
49 Variantă a fragmentului de la p. 58 a cărţii de faţă.
64
21 aprilie. Zi de Paşti. Anul 1968.
înviere
7660. Răsunător,
de trâmbiţă glas,
din viitor -
atât a rămas -.
7664. Pe patru vânturi
margini de ceruri
şi noi pământuri
şi adevăruri!...
7668. Soarele pleacă,
luna nu e,
stele s-apleacă.
Plângi, omule!.
7672. Mărirea, puterea
e-n inima ta,
în cer: învierea,
de poţi asculta.
7676. Trâmbiţa, glasul
iubit al chemării . . .
. . . Precum ţi-a fost pasu-n
furtunile mării . . .
7680. Fulger stârnit
în seninul bolţii,
semn de zenit
şi nadir 50 pentru toţi!
50
Nadirul este un punct astronomic pe bolta cerească, care e opus zenitului.
65
7684. Ca-ntr-un potir
al creşterii vieţii
eu te-am ţinut
şi te-am purtat întreagă,
în palmele ce te-au zidit
din lutul moale.
Şi-n suflet te-am privit
mai dulce,
în sân şi-n poale.
66
7693. Iubirea mea şi-a ta
şi-a nimănui
în sânge îmi pătrunde
otrava ei.
îmi încetează inima de-a plânge .
. . .In frumuseţea trupului apui.
67
El era... Ochii ei se umplură de lacrimi. Obrajii i se
îmbujorară. Livide, fără sânge în ele, feţele lor îl priveau
cu flăcările inimilor lor atingându-i chipul.
Unul se înălţă, fulger, din zbuciumarea norilor. Ei şi
ele erau norii lui. Trecea în spirit. . .
68
[2 februarie 1970]
Să lupţi închinându-te la idealuri străine iar propriile
tale idealuri să le vezi duse de vânturi în depărtări
părelnice...
7699. Seninătate în pustiuri,
din vârf de piramide,
viaţa ai supt,
din sfera mărilor* născând* .
69
[25 decembrie 1992]
Dumnezeu e mai bun decât oamenii, El fiind infinit
de bun.
într-un an, de Sfintele sărbători ale Crăciunului,
când am fost să mă spovedesc, mi s-a refuzat împărtăşirea.
Şi [asta], pe bună dreptate.
Preceptele [bisericeşti] cer ca să fii împăcat cu toată
lumea. Eu eram împăcat cu toţi, dar, cineva, pe drept, era
supărat pe mine şi eu eram vinovatul.
încercasem împăcarea cu persoana respectivă dar un
an şi jumătate am fost refuzat.
Anterior, mă spovedisem şi mă împărtăşisem fără ca
să amintesc acest amănunt. De data aceasta l-am spus.
Preotul m-a respins de la împărtăşire, fără ca să-mi dea o
soluţie în ceea ce mă priveşte.
Am bătut din nou la uşa respectivei persoane şi
iarăşi m-a respins. Eram într-o stare disperată. Mă chinuia
acest fapt.
Era pentru prima dată când nu primeam Sfânta
împărtăşanie.
Mi-am zis că trebuie să am răbdare. M-am rugat, am
citit din Filocalie şi, într-o oarecare măsură, m-am liniştit.
în prima zi de Crăciun m-am dus mai devreme la
Biserică. Am spus în continuu rugăciunea inimii. Şi, iată,
ce s-a întâmplat cu mine!
După aproximativ două ore, spre sfârşitul slujbei, au
început să îmi apară, într-o lumină neclară 51 , obiecte de
cult, candelabre, lumânări.
Fugitiv, abia conştientizate. . .
în momentul în care, o parte din cei prezenţi la
slujbă, se împărtăşeau, am văzut mai multe făclii în jur şi
oarecare lumini blânde în faţa mea şi apoi, apropiindu-se,
în cele din urmă, o imagine în Duh, a Sfintei Fecioare, a
trecut prin mine.
Mi-am zis atunci că am avut parte de o împărtăşire
în Duh. O împărtăşire spirituală, care să înlocuiască, într-
un anume fel, pe cea de care nu aveam parte.
M-am liniştit. Eram împăcat.
Dumnezeu cunoaşte adâncul sufletelor.
51 De fapt, vedea, în mod neclar, în lumina dumnezeiască, obiectele de cult
amintite...
70
El ştia încercarea şi suferinţa mea sufletească prin
care treceam şi, prin răbdare, smerenie şi rugăciune mi-a
dat să cunosc marea bunătate şi favoare a Sa despre care
am mărturisit acum.
De multă vreme pierdusem contactul cu această
lumină . Iată că acum, dintr-o cădere prin smerenie şi nu
prin revoltă (cum eram tentat la început), [am ajuns] să
capăt această experienţă în Duhul Sfânt.
[Urmează 15 foi goale şi astfel se termină al cincilea caiet.]
52 Dumnezeiască.
71
[Am găsit aici însă o altă foaie stingheră, pe care, cu creionul,
sunt scrise următoarele lucruri:]
Natura, cu ochii frunzelor, ai nisipului, ai ierbii ne
priveşte, se extaziază, alunecă* în faţa noastră.
Sensibilitatea scriitorului începe să ghicească
adevărul. Adevărul e acela că spiritul e privit prin acestea.
Ei înţeleg, prin formele care se manifestă, spiritul.
Ele se adresează nouă: spiritelor îmbrăcate cu materia.
Spiritul se adresează spiritului. De la noi spre în
afară şi din afară spre noi.
Aceasta e descrierea*: voi simţiţi şi înţelegeţi. Noi
cunoaştem adevărul.
72
Cuprins
1. Al cincilea caiet manuscriptic (Fragmentarium.
Jurnal) (2-72)
2. Fiii luminii (1965) (3-72)
3 . Scrisoarea Prof . Dr. Dan Zamfirescu (4-8)
4. Imaginea schematică a unei vederi extatice (9)
5 . Cele 4 planuri ale piesei de teatru (1 0)
6. Planul real (liniar) (11)
7. Planul imaginar / mental (virtual) (12)
8. Planul revelat (al hipervieţii) (13-14)
9. Planuri paralele (15)
10. Despre hiperviaţă la Gerard Klein (16)
11. Paradis (1 7-18)'
12. [„Mai repede mă îndoiesc...] (19)
13. [Omenirea a obosit...] (20)
14. [De ce iubim unele fiinţe?...] (21)
15. [Ocean de spirit marea mi-o cuprinde...] (22)
16. Noua Făptură (23)
17. De dincolo priveşti (soţiei mele) (24-25)
18. [înflorea Prunc...] (26)
19. însemnări din cartea Viata maeştrilor a lui Baird
Thomas Spalding (27-40)
20. Fragmentul 1 (41)
2 1 . Fragmentul al 2-lea (42)
22. Laitmotiv (1965) (43-44)
23. [Eu, iată, sunt de faţă...] (45)
24. Apariţia Arhanghelului (46)
25. [Eu îmi deschid în Tine...] (47)
26. [Atâta lumină şi-atâta aur...] (48)
27.PeerGynt (49)
28. Dacă... (50)
29. [Cu zâmbetul cel mai adânc...] (51)
30. De dincolo (52)
31. [Şi tot mai mult îmi pare...] (53)
32. [Unde-ncetează visul, poezia...] (54)
33. [Cine-i sufletul...] (55)
34. [Descătuşat spre zări de duh...] (56)
35. [In spirit am văzut...] (57)
36. Morţii mele (58)
37. [Săgeţi de lumină şi flăcări...] (59)
38. [Numele îngerilor Lui...] (60)
39. [îmi trec prin piept...] (61)
40. [Şi toate din surâs se nasc...] (62)
41. [Audierea unor melodii...] (63)
42. [Miresme-aurore...] (64)
43. înviere (65)
AA. [Ca-ntr-un potir...] (66)
45. [Iubirea mea şi-a ta...] (67)
46. [El era...] (68)
47. [Să lupţi închinându-te...] (69)
48. Vedenia avută în anul 1992 (70-71)
49. [Natura, cu ochii frunzelor...] (72)
Teologie pentru azi
Cartea de faţă este o ediţie online
gratuită şi e proprietatea exclusivă a
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş.
Ea nu poate fi tipărită şi
comercializată fără acordul său
direct.
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
Teologie pentru azi
Toate drepturile rezervate
Live Music Archive
Librivox Free Audio
Metropolitan Museum
Cleveland Museum of Art
Internet Arcade
Console Living Room
Open Library
American Libraries
TV News
Understanding 9/11